Stiinta forteaza limitele cunoasterii - Partea 2
In 1803 Young demonstrase ca lumina era un fenomen ondulatoriu (deci o unda), dar in 1905 Einstein ajunge la concluzia ca raza de lumina este discontinua, o succesiune de particule (corpusculi) de energie, pe care le numeste "fotoni". Apare in mod firesc intrebarea : ce este lumina ? Unda sau particula (deci materie )? - facandu-se o distinctie neta intre aceste doua notiuni.
Ulterior Davisson si Gelmer dovedesc ca orice unda este si corpuscul, si orice corpuscul este si unda. Dar Werner Heisenberg a stabilit ca nu se poate masura simultan cu exactitate si unda, si particula. (Principiul indeterminarii al lui Heisenberg ). Experimentele de laborator au demonstrat ca cercetatorul poate decide, prin forta alegerii, devenirea undei sau a particulei. Daca alege particula, ceea ce vrea sa masoare se va comporta ca o particula. Daca insa alege unda, va putea aprecia calitatile undei. Deci in fizica subatomica materia nu este decat "tendinta de a exista". Alegerea omului ii determina devenirea. Ea nu este decat o "stare nedeterminata" si gandirea omului (cercetatorul - in cazul nostru) o face sa se actualizeze si sa capete forma aleasa de cercetator.
Aceasta concluzie la care au ajuns fizicienii mi se pare cu adevarat extraordinara si revolutionara. Ea este o dovada a preponderentei spiritului in raport cu materia .
Daca in mecanica clasica omul este un simplu observator si percepe realitatea din exterior, fara sa participe, in mecanica cuantica el trebuie sa devina participant, pentru a putea studia realitatea, care se modeleaza in functie de decizia sa.
De asemenea, fizica cuantica impune ideea ca realitatea nu poate fi inteleasa decat in cadrul unei viziuni probabilist - statistice. Nici un fenomen nu poate fi prezis in mod cert. Altfel spus, nici o predictie nu este posibila asupra unui eveniment luat izolat, ci numai asupra unei multimi cat mai numeroase de evenimente de acest fel.
Dupa ce teoria relativitatii isi castigase un prestigiu imens si fusese confirmata de testele experimentale, paradoxul EPR (Einstein - Podolsky - Rosen ) si teorema lui Bell zdruncina din nou convingerile oamenilor de stiinta. Nu vom intra in amanunte - cei care doresc, le pot afla consultand literatura de specialitate. Vom explica doar pe scurt despre ce este vorba.
Daca predictiile mecanicii cuantice sunt exacte, atunci considerand doua particule aflate in interactiune si ulterior separate, daca masuram starea primei particule, determinam si starea celei de-a doua, desi interactiunea fizica intre ele nu mai este posibila, ele fiind separate. Intrebare : cum "afla " cea de-a doua particula de schimbarea celei dintai? Daca aceasta ii trimite un semnal energetic, intrucat schimbarea este instantanee, inseamna ca exista viteze mai mari decat cea a luminii.(!) Acest fapt contrazice teoria speciala a relativitatii, a lui Einstein.
Pornind de la aceasta constatare, teorema lui Bell afirma ca predictiile mecanicii cuantice sunt ireconciliabile cu independenta rezultatelor a doi cercetatori, care sunt separati in spatiu-timp si aleg in mod independent conditiile propriei lor experiente. Adica, daca doua particule s-au aflat vreodata in contact, atunci - chiar daca ele sunt pentru totdeauna separate - orice modificare a uneia dintre ele este insotita instantaneu de o modificare a celeilalte.
Pornind de la efectul EPR ( comunicarea instantanee intre doua particule) fizicianul francez Olivier Costa vede in acesta o posibila explicatie a fenomenelor telepatice.
S-a incercat sa se dea o explicatie acestor fenomene de comunicatie prin intermediul notiunii de "camp". Sa ne reamintim ca daca la inceput se credea ca aceste campuri sunt rezultatele emisiei de particule, ulterior s-a demonstrat ca particulele materiale nu sunt altceva decat cuante de energie, apartinand diferitelor campuri . S-a ajuns astfel la Campul cuantic al materiei.
Orice camp este purtatorul unei informatii. Desi el este invizibil, noi putem sa-i observam efectele.
Sa incercam sa privim putin mai departe pornind de la acest rezultat. Daca Energia de origine cosmica se actualizeaza sub forma de Campuri, si acestea din urma se organizeaza la randul lor luand forma Materiei, putem oare sa mai negam existenta unei Inteligente Organizatoare ? Ca o numim Fiinta Suprema, Divinitate, Allah sau Dumnezeu, nu are nici o importanta. A pune pe seama "hazardului " existenta lumii si modul ei de alcatuire inseamna sa negam insasi evidenta: existenta unui "pattern" (model) absolut si universal, altfel spus unitatea lumii in diversitate. Orice entitate nu este altceva decat manifestarea acestui model divin.
[ Consultant astrolog, Celestinne ]
Adresa.ro: Stiinta forteaza limitele cunoasterii - Partea 2 - Astrologie
